

                     DEPARTE SUNT DE TINE...



     Departe sunt de tine si singur linga foc,

     Petrec in minte viata-mi lipsita de noroc,

     Optzeci de ani imi pare in lume c-am trait,

     Ca sunt batrin ca iarna, ca tu vei fi murit.

     Aducerile-aminte pe suflet cad in picuri,

     Redesteptind in fata-mi trecutele nimicuri;

     Cu degetele-i vintul loveste in feresti,

     Se-toarce-n gindu-mi firul duioaselor povesti,

     S-atuncea dinainte-mi prin ceata parca treci,

     Cu ochii mari in lacrimi, cu mini subtiri si reci;

     Cu bratele-amindoua de gitul meu te-anini

     Si parca-ai vrea a-mi spune ceva... apoi suspini...

     Eu te string la piept averea-mi de-amor si frumuseti,

     In sarutari unim noi sarmanele vieti...

     O! glasul amintirii ramiie pururi mut,

     Sa uit pe veci norocul ce-o clipa l-am avut,

     Sa uit cum dup-o clipa din bratele-mi te-ai smuls...

     Voi fi batrin si singur, vei fi murit de mult!



                    (1878, 1 martie)





.

